De la experiment la traditie

Festivalul international de muzica academica - Sighisoara 2001

A devenit deja o constanta a vietii culturale estivale sighisorene ca in prima decada a lunii august sa aiba loc Festivalul International de Muzica Academica, precum si Cursurile muzicale de vara asociate acestui eveniment, ajuns anul acesta la a 8-a editie. Intre mult-zgomotoasele si mediatizatele manifestari adiacente, impregnate adanc de un spirit comercial-populist, acest festival discret si modest, fara sponsori de anvergura sau participare super-masiva, realizeaza necesarul echilibru de bun gust, valoare si tinuta artistica, asa cum se cuvine unei cetati unicat in Europa si in lume. Organizatorii evenimentului sunt Fundatia Elan din Bucuresti, reprezentata prin doamna Luminita Tcacenco - director de program, domnul Valentin Tcacenco si doamna Corina Grigore, cu sprijinul Fundatiei culturale ProHelvetia si sub patronajul Primariei Municipiului Sighisoara. Rolul de gazde, indeplinit cu multa gratie si amabilitate, a revenit doamnelor Daniela Oprea si Anca Flesariu, prezente discrete si agreabile pe toata durata manifestarii. La fel ca la editia trecuta, eforturile celor implicati au fost sustinute si de catre Parohia Evanghelica din Sighisoara, care, prin bunavointa preotului-paroh Hans Bruno Frohlich, a pus la dispozitie cu generozitate spatiile de concert de la Biserica Manastirii si Biserica din Deal. Cursurile de maiestrie s-au desfasurat, ca de obicei, la patru instrumente, cu concursul unor reputati maestri de peste hotare: vioara - prof. Alexandru Gavrilovici (Elvetia), flaut - prof. Heidi Indermuhle (Elvetia), oboi - prof. Hans Elhorst (Germania) si pian - prof. Gerardo Vila (Argentina). Obiectivul pe care si-l propune acest ambitios proiect este cultivarea, atat muzicala, cat si spirituala, a tinerelor talente prezente aici, prin interferenta benefica si fertila cu acest careu de asi in interpretarea instrumentala. Iar timpul a demonstrat ca roadele proiectului initiat in 1994 nu intarzie sa se arate. Cursantii, in numar de peste 50, provenind de la academii si licee de muzica din Romania, Elvetia, Macedonia si Slovacia, au adus din nou in salile de clasa ale Liceului Joseph Haltrich si ale Scolii de Muzica din Sighisoara entuziasmul si pasiunea pentru muzica specifice varstei. Agenda festivalului a fost foarte bogata si variata, programand 5 concerte, atat ale profesorilor si discipolilor acestora, cat si ale unor prestigiosi artisti invitati, de fiecare data organizatorii suprinzand in mod placut publicul meloman sighisorean prin ineditul si calitatea ofertei muzicale prezente pe afis.

Concertul inaugural (vineri 3 august), sustinut de catre cei patru maestri mai sus amintiti, a fost precedat de un scurt, dar calduros cuvant de salut din partea gazdelor. Aici se cuvine sa precizam ca intreaga prezentare a manifestarii (ne referim atat la programele de sala, cat si la mesajele comunicate oral) s-a desfasurat - conform traditiei multiseculare a locului, dar si tinand seama de provenienta majoritatii participantilor de peste hotare - in varianta bilingva romano-germana. Programul a fost deschis de Triosonata in sol major pentru flaut, oboi si pian de J.S. Bach. O interpretare omogena, in care am remarcat discretia rafinata a flautului, lirismul romantic al oboiului si sobrietatea retinuta a pianului. Sonatina pentru oboi si pian a adus in atentie, cum se intampla la fiecare editie a festivalului, unul dintre compozitorii elvetieni contemporani: Conrad Beck (1901-1989). O piesa, care prin trecerile de la undele intimiste de melancolie din prima parte la discursul evocator din a doua parte si pana la turbulentele asincrone din cea de-a treia, a dat prilejul solistilor sa contureze cu expresivitate un peisaj sonor dens, in continua transformare. Un moment de mare incandescenta a creat lucrarea pentru pian Petruska de I. Stravinski, care a dat ocazia protagonistului sa-si etaleze tehnica viguroasa, inteligenta armonica si profunzimea simtului dramatic, accentuat prin contrastele nuantate intre forta si delicatete. Seara s-a incheiat cu Sonata pentru vioara si pian de R. Strauss, in care finetea si acuratetea viorii in alternanta de flux-reflux sonor au fost sustinute de fluenta si tonurile moi, invaluite, ale pianului.

Duminica 5 august au intrat in scena primii invitati de onoare ai festivalului: clarinetistul Aurelian Octav Popa si Cvartetul Arioso din Cluj-Napoca, in componenta Melinda Beres - vioara, Ioana Galu - vioara, Margit Kardos - viola si Ciprian Campean - violoncel. Daca despre magister-ul incontestabil al clarinetului romanesc e de prisos a mai spune ceva, trebuie precizat ca tanara formatie clujeana s-a nascut si s-a slefuit, artistic vorbind, in preajma acestei manifestari anuale. Programul s-a deschis din nou cu un compozitor elvetian contemporan, Paul Muller Zurich (1898-1993), din creatia caruia am ascultat Trio pentru vioara, viola si violoncel, op. 46. Prima parte a lucrarii a creat o ambianta serenissima prin dialogul cald intre vioara si viola, punctat pe alocuri de interventiile in pizzicato ale violoncelului. S-au facut remarcate usoare reminiscente ale partilor lente din ultimele cvartete de coarde de Beethoven. Dupa un allegro scurt si agitat, a urmat un adagio in care prim-planul sonor s-a deplasat pe rand intre cele trei instrumente. Finalul a adus o doza de dinamism prin sublimarea accentelor dramatice in combinatii cromatice si alternante intre pasaje sacadate si fugare zboruri solistice. Urmatoarele doua piese l-au avut ca solist pe Aurelian Octav Popa: Mosaik pentru clarinet solo de Hans Ulrich Lehmann si Sonata pentru clarinet solo Pasarea maiastra de Tiberiu Olah. Prima dintre ele a surprins neincetat publicul prin modul de exploatare a instrumentului: efecte timbrale stranii si imprevizibile, create fie printr-o expresivitate pseudo verbala/vocala, fie prin pasaje de expiratie extra-instrumentala, fie prin agresivitatea jocurilor de stridente, ecouri, lungime, volum sau intensitate, totul completat cu o savanta miscare scenica. Cea de-a doua piesa, prin insasi natura ei, a insemnat o interactiune mai pronuntata cu auditoriul, care a fost stimulat la o incitanta fantezie conexionista, punctata de mixturi armonice, cochetarii minimaliste sau sonoritati in imitation of birds, suprapuse pe un fond melodic continuu, obsedant. Ambianta clasica a dominat finalul de program, in care si-au facut loc in mod maiestuos si reconfortant Adagio-ul pentru clarinet, vioara, viola si violoncel in fa major de W.A. Mozart si Cvintetul pentru clarinet si cvartet de coarde de K.M. von Weber. Sobrietatea si profunzimile sonore evidentiate de clarinet in prima compozitie, precum si respiratia lirica sau caracterul burlesc-ludic in ce-a de-a doua, au fost cu aplomb sustinute, armonic si ritmic, de catre trio, respectiv cvartet, in leganari domoale, adieri ample ori vartejuri potolite. O seara mai mult decat agreabila, cu propuneri voit diversificate, pentru toate gusturile.

Pe Aurelian Octav Popa l-am regasit si in programul urmator, cel de marti 7 august, alaturi de Sanda Craciun Popa, ei formand impreuna deja binecunoscutul duo supranumit Clariviolanello. Cei doi au debutat cu un grupaj de piese din repertoriul baroc: compozitii de H. Purcell, G.F. Handel si C. Daquin, redate in aceasta versiune instrumentaqla cu finete eterica si bucurie evidenta de a canta. In piesa lui Handel (Passacaglia pentru vioara si viola), partenerul Sandei Craciun Popa a fost unul dintre invitatii serii: Alexandru Gavrilovici. Un duet inedit, care a reusit un dialog de mare lirism, cu economie de mijloace, dar risipa de expresivitate. A venit apoi randul muzicii contemporane. De doi de Cornelia Tautu i-a readus pe scena pe protagonistii serii, intr-o lucrare in care superbele combinatii timbrale, pe alocuri usor halucinante, au spulberat limitele acustice ale celor doua instrumente, aducandu-ne in simturi, cu impresionanta durere evocatoare, sentimentul autohton al desmarginirii. Au urmat apoi trei piese pentru instrumente solo. In Sonata pentru vioara de Erwin Schulhoff (1894-1942) - o noua pagina din creatia elvetiana - Alexandru Gavrilovici a gravat in reliefurile pur euclidiene ale arhitecturii muzicale cand emotii ascunse de sorginte impresionista, cand spiritul tonic al unei ciacone de Bach. Cele 1000 de fatete ale temperamentului artistic al lui Aurelian Octav Popa au iesit din nou la iveala prin etalarea pluralista de stari, aluzii, parafraze si provocari a Muzicii pentru Aurelian (Mihnea Brumariu). Pasii pe Drumul spre flacara (Aurel Stroe) ne-au fost condusi de Sanda Craciun Popa prin ascensiuni sincopate si gemete tanguitoare, distilate intr-o gimnastica interioara a vointei. Alexandru Gavrilovici a reaparut, alaturi de tanara sa eleva Aloïse Baechler (Elvetia), in Sonatina pentru doua viori de A. Honegger. Impletirea reciproca de linii melodice si elanurile solistice pe tesatura sonora a partenerului au demonstrat (inca o data) ca a canta impreuna inseamna in primul rand a-l asculta pe cel de langa tine. Gazdele serii au incheiat programul cu Sonata pentru clarinet si viola de F. Poulenc, in care boarea unduitoare de energii captive a creionat incet-incet imaginea a unui joc de copii cu figurine de lut, abandonat si reluat la infinit. Publicul entuziasmat a rechemat in scena pentru un bis (Mozart) pe cei care si-au reargumentat sonor (oare pentru a cata oara?) titulatura de Clariviolanello.

Daca pana aici toate manifestarile au avut loc in ambianta cocheta a Salii de festivitati a Primariei, popasul urmator a fost facut in punctul cel mai inalt al cetatii, acolo unde troneaza silueta gotica a multisecularei Biserici din Deal. Aici s-a desfasurat un concert special, cel de miercuri 8 august, cu participarea atat a muzicienilor consacrati, cat si a celor in devenire. Sarcina dificila deoarece acustica deosebita a salii (biserica-hala) a creat lungi reverberatii, care au fost bine depasite de unii muzicieni, dar au stat in detrimentul altora. Indiferent, insa, de acest aspect, toti interpretii au contribuit din plin la crearea unei stari de concordanta totala cu atmosfera spirituala a bisericii. Introducerea a fost facuta la orga (respectand traditia evanghelica) de catre pianista Doina Dacian, cu celebrul Largo (Ombra mai fu) din opera Serse de G.F. Handel. Aloise Baechler (vioara) si Margit Kardos (viola) au raspandit apoi undele nostalgice si moi al lucrarii Der Glaube und die Hoffnung singen (Credinta si speranta canta) de Carl Nielsen, iar Margit Kardos a ramas sa daruiasca, patrunzator, vibrant si sensibil, Preludiul din Suita nr. 5 de J.S. Bach. Shrivani Shankar si Camelia Vrabioru au transmis mesajul eteric de meditatie introspectiva al Duo-ului pentru 2 flauti de Charles Kochlin. Din nou Bach, in alte 3 compozitii: Largo si Allegro din Sonata nr. 3, cu violonista Ruxandra Dumitrescu (gratios in prima parte, dar usor ezitant in cea de-a doua), Sarabanda, cu oboistul Oleg Balanuta (interpretare concentrata si corecta, dar tributara acusticii nu indeajuns de bine speculate), Bouree si Double, cu violonistul Tudor Diaconescu (transparent si comunicativ, insa cu mici imperfectiuni) si, in fine, Adagio, cu violonistul Vlad Hirlav-Maistorovici (patrunzator, sigur, cu tinuta impecabila si piosenie in fata lucrarii). Ultimul cuvant a apartinut celor doi vrajitori ai sunetului - i-am numit din nou pe Aurelian Octav Popa si Sanda Craciun Popa -, care au strans in final o serie de lucrari ale lui J.Ph. Rameau. In nota lor inconfundabila, cei doi au lansat sub boltile Bisericii din Deal un vortex incredibil de ecouri atenuate si intreteseri impecabile, uimindu-i pe toti cei prezenti prin pasiunea si profesionalismul cu care imbratiseaza muzica. Ne va ramane permanent in memorie (si - de ce nu? - in discutie) gustul pentru aranjamente si transcriptii, precum si influenta impresiei vizuale asupra notei de ansamblu in prestatia artistica a celor doi maestri.

Reuniunea finala a festivalului, conform algoritmului deja cunoscut, a dat posibilitatea aproape unei jumatati din numarul cursantilor (cealalta jumatate fiind in sala) sa-si etaleze talentul si acumularile artistice intr-un concert consacrat in (cvasi)exclusivitate lor. Au fost 25 de momente muzicale extrem de diverse - de la Baroc pana la secolul XX - si echilibrate in distributia instrumentala. Singurul inconvenient al acestei ultime seri a fost doar lungimea excesiva a manifestarii (aproape 4 ore!), completata in final (se putea altfel?) cu acordarea diplomelor de absolvire si cuvantul de bun ramas din partea organizatorilor. Se impune aici sa amintim contributia importanta adusa de cele doua pianiste corepetitoare, care au insotit, atat la cursuri cat si in acest ultim concert, eforturile tinerilor muzicieni: Doina Dacian si Viorica Boerescu, ambele venind din partea institutiilor de invatamant muzical din Bucuresti. Lista celor care au evoluat in fata publicului fiind, asadar, destul de lunga, imi permit sa amintesc dintre acestia doar pe cei care m-au impresionat in mod aparte, nu fara a-mi exprima simpatia si aprecierea fata de toti elevii si studentii participanti. Am retinut, deci (in ordinea evolutiei), pe: Florin-Cosmin Sperneac - oboi (agilitate, tehnica si sustinere buna, respiratie bine controlata), Diana Jipa - vioara (dezinvoltura si penetranta, aceeasi putere de captare a audientei, dar un plus de maturitate fata de editia de anul trecut), Andreea Puscasu - pian (fragezime si intuitie), Andreea Albu - oboi (intuitie stilistica, buna stapanire a instrumentului), Emin Curtgeafar - oboi (introvertit si sensibil, forta de transpunere, caldura si naturalete), Ioana Anastasiu - flaut (concentrare maxima intr-o piesa inedita - surprinzatoare optiune! -, la limita teatrului instrumental: Voice de Tora Takemitsu), Mihai Moraru - pian (bun gust, cutezanta si claritate), Dorin-Claudiu Farcas - oboi (limpezime si concizie), Rozalia Lokodi - oboi (dinamism, dozaj eficient), Diana Zavalas - pian (energie si curaj), Vlad Hirlav-Maistorovici - vioara (tehnica remarcabila, autoritate si profunzime), Corinne Fischer si Anca Serban-Lacea - pian (valoare certa, buna coordonare), Eva Polakova - flaut (rotunjime in inflexiuni, sunet cristalin), Meda Nemeti - pian (mobilitate si mobilizare). Momentul de incheiere a apartinut (inspirata alegere!) celor doua violoniste componente ale Cvartetului Arioso: Ioana Galu si Melinda Beres. Participante la toate editiile festivalului - mai intai cursante, apoi soliste - Ioana si Melinda formeaza deja un duo bine sudat, in care tehnica si rafinamentul se completeaza, dand nastere unui discurs muzical coerent, purtator de emotie autentica. Piesa lui Darius Milhaud (Duo) le-a prilejuit confruntarea cu o partitura din care a razbatut cu eleganta si distinctie o ambianta pufoasa si catifelata, cu parfum de Belle Epoque. Imagini schitate au navalit dintr-un cotlonas uitat: rochia veche a bunicii, draperiile grele din salon, veioza mica din odaie, lumina pastoasa prin perdelele mansardei, adierea de vant din balcon, iar in fereastra - razele portocalii de asfintit ale inceputului de toamna…

Punct final, dar si planuri pentru editia viitoare. Dupa opt ani, festivalul international si cursurile muzicale de vara de la Sighisoara au inceput sa dea rezultatele scontate, asa dupa cum profesorul Alexandru Gavrilovici remarca in cateva vorbe simple, dar pline de miez: aceasta manifestare nu mai este a organizatorilor, ea apartine tineretii.

Radu RADESCU

www.onlinegallery.com